În Europa trebuie să se grăbească tranziţia alimentară de la carne către alte produse, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul vinului. Bem astăzi vin de trei ori mai puţin decât strămoşii noştri. Vinul este bun, dar prea scump. Şi, viticultorii îşi continuă şi astăzi activităţile lor.

Agricultura ecologică intensivă constă în a produce mai mult, mai bun, dar cu mai puţin. Pentru acest lucru trebuie să se intensifice procesele ecologice naturale, aşa cum s-au intensificat şi procesele artificiale din industrie, la sfârşitul secolului XX. Aceasta a însemnat mai multe tractoare, mai mult petrol, mai multe îngrăşăminte, pesticide, irigaţii etc pe câmpurile noastre.

Acum, însă, trebuie să punem la „muncă” râmele, bacteriile, ciupercile, asocierile dintre plante, asocierile plantelor cu arborii. Trebuie să acoperim câmpurile 365 de zile din 365 de zile cu amestecuri de plante şi să le ajutăm să crească.

Agricultorii nu vor mai ara ei terenul, ci se vor transforma în crescători de râme! În acest context, vorbim de o reconciliere cu ecologiştii, care au dreptate, în cazul în care ajungem cu adevărat la capătul limitelor planetei, cu ferme cu o productivitate către maxim.

Pentru a hrăni populaţia lumii trebuie să producem alimente mai multe şi nu să diminuăm productivitatea cu 30-40% aşa cum fac, în prezent, agricultorii bio. Trebuie regăsită productivitatea agricultorilor, dar cu tehnologii apropiate de cele ale agricultorilor bio. Utilizarea instrumentelor chimice ar trebui să aibă un caracter excepţional, numai după ce toate celelalte metode au eşuat. Trebuie depăşită ruptura de la sfârşitul secolului XX şi e obligatoriu să lucrăm împreună.

În acelaşi timp trebuie deplasat centrul de greutate către agricultori şi organizaţiile lor pentru consolidarea rolului lor. Vorbesc despre o agricultură cu un înalt grad de inteligenţă, europenii având toate şansele să câştige această bătălie, dacă mai doresc să fie în frunte.

Proiectul de reformă al PAC merge într-o direcţie bună, dar nu este suficient acest lucru. Dacă dorim să ne păstrăm independenţa alimentară a UE, trebuie să continuăm să ne ocupăm de agricultură. Nu putem alinia preţurile alimentelor la preţul cel mai mic existent la nivel mondial. Nu putem respecta normele de mediu cele mai severe, un anumit nivel de salarizare, o expunere frecventă la riscurile sanitare, de piaţă, climatice, fără a NU PLĂTI NIMIC!

Este vorba de „Politica Agricolă Comună”. Nu putem avea o PAC bine pusă la punct în situaţia în care principiile enunţate mai sus nu sunt generalizate şi valabile pentru toţi agricultorii lumii. În caz contrar, suntem obligaţi să protejăm frontierele pentru ca agricultorii europeni să poată trăi şi să investească, în continuare, în agricultură, în respect faţă de obiceiurile locale.

Decidenţii politici, în marea lor majoritate, au memoria scurtă şi au uitat că de-alungul timpului am avut foamete pe continent. Nu este vorba numai de ce mâncăm azi sau mâine, ci trebuie să fim capabili să ne producem hrana şi să ne asigurăm că agricultorii pot trăi de pe urma muncii lor. Modalităţile de susţinere pot fi discutate şi adaptate la situaţiile conjuncturale fără nicio problemă.

Astăzi, noi trebuie să învăţăm să trăim cu volatilitatea preţurilor materiilor prime. Nu ne putem hrăni durabil fără o compensaţie sau alta, faţă de provocările climatice sau sanitare care pot influenţa considerabil producţia agricolă. Este adevărat că anumite regiuni sunt mai slab productive decât altele, însă noi avem nevoie de toţi agricultorii din lume pentru a produce hrana pentru populaţia globului.

Agricultorii, care din motive istorice sau geografice, sunt mai performanţi reprezintă o comoară care trebuie conservată. Or, acest lucru nu ar trebui, ca urmare a unui comerţ neregulat, să taie speranţa de ameliorare a activităţii agricultorilor care sunt acum mai întârziaţi. Nu putem organiza lumea, de o manieră durabilă, imaginându-ne doar că anumite ţări sau continente le vor hrăni pe celelalte şi că vom transporta milioane de tone de produse perisabile de-a lungul planetei.

Pieţele agricole sunt absolut indispensabile, iar regularizarea lor este absolut vitală deoarece numai aşa se favorizează dezvoltarea agriculturii.
Agricultorii trebuie păstraţi, încurajaţi şi ajutaţi sub toate formele!

DR. ING. DANIEL BOTĂNOIU