Luna august are mai multe denumiri populare: Augustru, Măselar, Gustar (se gustă primii struguri), Secerar (luna secerişului). Denumirea de “august” vine de la numele primului împărat roman, Cezar Augustus. Luna are 31 de zile pentru că Cezar Augustus a dorit ca august să aibă tot atâtea zile câte are luna lui Iulius Cezar, luna iulie.

Pentru agricultură, august este luna în care pe de o parte începe campania de recoltare a culturilor semănate în primăvară (orzoaică de primăvară, mazăre, in etc), iar pe de altă parte este luna în care se pun bazele viitoarelor recolte (în special, cultura de rapiţă). Practic, luna august reprezintă sfârşitul drumului pentru unele culturi, iar pentru altele reprezintă un nou început.

Vara 2011 a fost darnică în precipitaţii, dar şi în ce priveşte furia naturii dezlănţuite. A fost un anotimp al extremelor. Am văzut culturi de rapiţă, de grâu, orz bătute în întregime de grindină. Am văzut culturi de floarea-soarelui puse la pământ din cauza vântului năpraznic. Precipitaţiile căzute repetat au dus la întârzierea recoltatului în unele zone şi producţiile au fost diminuate atât cantitativ, cât şi calitativ. Dacă privim partea plină a paharului, precipitaţiile au refăcut rezerva de apă a solului. În aceste regiuni culturile de floarea-soarelui, soia, sorg şi porumb arată foarte bine şi prezintă un potenţial ridicat de producţie.

Terenurile programate pentru înfiinţarea culturilor de toamnă şi în special a culturilor de rapiţă, datorită umidităţii din aceste luni, pot fi prelucrate mult mai corespunzător decât în mod obişnuit. Important este că pe lângă activitatea de întreţinere şi recoltare a culturilor să ne facem timp şi pentru pregătirea terenului.

În materialul de faţă ne referim la culturile care se vor recolta în următoarea perioadă, precum şi la pregătirea patului germinativ pentru cultura de rapiţă care urmează a se însămânţa în toamna lui 2011.

Floarea-soarelui

August reprezintă pentru fermieri luna în care se începe recoltatul hibrizilor extratimpurii şi timpurii de floarea-soarelui. Această activitate continuă şi în luna septembrie cu recoltarea hibrizilor semitimpurii şi semitardivi până la finalizarea întregii suprafeţe semănată cu floarea-soarelui.
În funcţie de hibrizii semănaţi în fermă, de condiţiile climatice şi în funcţie de dotarea tehnică, recoltatul ar trebui să se încheie în maximum 6 - 10 zile. Startul este dat de coloraţia calatidiilor şi de umiditatea seminţelor din calatidiu. Atunci când peste 75 - 80% din calatidii au culoarea brună şi brun-gălbuie, iar umiditatea seminţelor a ajuns la un procent de 14-15% este momentul declanşării recoltatului. Normal, operaţiunea de recoltare ar trebui să se încheie până ce umiditatea boabelor scade sub 10%. Sub această umiditate, seminţele de floarea-soarelui se desprind uşor de pe calatidiu, pot mucegăi în condiţii de umiditate excesivă şi pot să apară pierderi de producţie. De cele mai multe ori, pierderile de producţie cauzate de întârzierea recoltatului pot depăşi uşor 10 procente.

Recoltatul se realizează cu orice tip de combină, dar la care s-a ataşat echipamentul special de floarea-soarelui. Reglarea combinei se face în funcţie de umiditatea boabelor şi de cea a calatidiilor, modificându-se zilnic sau chiar de două - trei ori pe zi, în funcţie de evoluţia culturii. Pentru un recoltat corespunzător, fără pierderi de producţie trebuie avute în vedere următoarele reglaje:

• distanţa dintre rânduri trebuie să corespundă cu distanţa dintre secţiile de recoltare. O distanţă neadecvată, mai mare sau mai mică din cauza semănatului deficitar, poate determina pierderi prin faptul că nu toate plantele vor ajunge la aparatul de tăiere;
• înălţimea de tăiere a aparatului va fi situată la  50-80 cm deasupra solului în aşa fel încât toate plantele să fie tăiate sub calatidiu. Această înălţime de recoltare se va modifica în funcţie de hibridul cultivat şi, totodată, în funcţie de starea lanului. Atunci când avem în cultură hibrizi de floare cu talie mai mică şi cu plante aplecate, înălţimea de tăiere se va micşora ajungându-se până la 20 - 30 cm deasupra solului;
• turaţia bătătorului va fi reglată la 450 - 650 rotaţii pe minut şi depinde în mare măsură de gradul de uscare al calatidiilor şi are ca scop, în primul rând, să nu rămână seminţe pe calatidiu după trecerea prin combină, iar în al doilea rând procentul de boabe decojite datorită loviturilor să nu fie mai mare de 2%;
• se va regla distanţa dintre bătător şi contrabătător astfel: 25 - 30 mm la intrare şi 15 - 20 mm la ieşire;
• turaţia ventilatorului va fi reglată în aşa fel încât să fie eliminate resturile vegetale din masa de seminţe, dar totodată să nu eliminăm prin curentul de aer seminţele de floarea-soarelui cu masa mai mică.

După recoltare, sămânţa de floarea-soarelui, deoarece discutăm de o sămânţă oleaginoasă, este dusă către silozuri pentru a se asigura uscarea şi condiţionarea (atunci când este cazul). În mod normal, umiditatea de păstrare a seminţelor de floarea-soarelui în magazii este de maximum 9%. Peste această umiditate în masa de seminţe au loc diferite fenomene care duc la deprecierea calitativă a seminţelor.

În cazul producerii de sămânţă la floarea-soarelui, o atenţie deosebită se va acorda eliminării formei tată din cadrul lotului de hibridare şi numai după ce aceasta a fost scoasă din câmp, inspectorii aprobatori vor da acordul pentru recoltarea lotului semincer (a formei mamă). Comparativ cu floarea-soarelui destinată consumului, la lotul semincer de floare recoltatul va începe când umiditatea în boabe a ajuns la 10 - 11%. Când discutăm de umidităţi mai mari în producerea de sămânţă, în mod obligatoriu sămânţa de floarea-soarelui va fi afluită imediat la staţiile de uscare şi condiţionare. Dacă această operaţiune nu se face imediat, există posibilitatea ca întreaga masă de sămânţă să fie pierdută din cauza deprecierii germinaţiei. După uscare, condiţionare, ambalare şi etichetare sămânţa de floarea-soarelui trebuie să aibă puritatea fizică de minimum 98%, iar germinaţia de minimum 85%.

Porumb

Culturile de porumb traversează, în august, ultimele perioade de vegetaţie. Hibrizii de porumb extratimpurii, timpurii şi semitimpurii, la sfârşitul lui august intră în perioada de maturitate deplină. Unii dintre ei, în special hibrizii extratimpurii se recoltează.

Recoltarea culturilor de porumb se poate face atât mecanic (pe suprafeţe mari), cât şi manual pe parcelele de mici dimensiuni (loturile personale).
Din punct de vedere mecanic, culturile de porumb pot fi recoltate în ştiuleţi sau în boabe, în funcţie de tipul hibridului, destinaţia recoltei şi de umiditatea la recoltare. Recoltarea porumbului în ştiuleţi se realizează cu combina adaptată în acest sens, iar lucrarea începe când umiditatea în boabe a ajuns la 32 - 35%.  Când umiditatea a scăzut sub 24% este recomandat ca recoltatul mecanic în ştiuleţi să fie terminat. Dacă totuşi se continuă cu recoltarea mecanizată în ştiuleţi, sub această umiditate, apar pierderi de producţie în principal datorită scuturării boabelor de pe ştiulete din cauza loviturilor mecanice. Sub această umiditate recoltatul în ştiuleţi se poate realiza numai manual.

Recoltarea porumbului sub formă de boabe începe de la umiditatea de 22% şi se continuă până la terminarea operaţiunii de recoltare. În acest caz, boabele cu umiditate mai mare de 15 - 16% trebuie supuse procesului de uscare. Păstrarea porumbului sub formă de boabe se realizează în condiţii foarte bune atunci când umiditatea în masa de seminţe este sub 14%.

În cazul loturilor de hibridare de porumb pentru producerea de sămânţă, recoltatul formelor parentale se face după cum urmează: întâi este recoltată forma tată, iar după eliminarea acesteia se trece la recoltarea formei mamă. În anumite loturi de hibridare de porumb, firmele producătoare de sămânţă elimină forma tată imediat după efectuarea polenizării. În aceste condiţii, riscul de impurificare al formei mamă este extrem de redus.
Recoltatul loturilor de hibridare se poate face manual când umiditatea boabelor formei materne (sămânţa hibridă) este de 20 - 24% sau mecanic în ştiuleţi când umiditatea este de 30 - 32%. La loturile de hibridare de porumb nu se recomandă recoltarea seminţei sub formă de boabe.

După recoltare, ştiuleţii  sunt imediat transportaţi la staţiile de uscare şi condiţionare. Uscarea se realizează, de asemenea, în ştiuleţi, după care se va trece la batozarea şi condiţionarea seminţelor. În final, sămânţa de porumb hibridă trebuie să aibă puritatea de minimum 98%; germinaţia de minimum 90% şi umiditatea de maximum 14%.

Pregătirea terenului pentru culturile postmergătoare

În paralel cu recoltatul suprafeţelor de floarea-soarelui, fasole, in etc şi eventual al suprafeţelor cu porumb semănate cu hibrizi extratimpurii, fermierii ar trebui să pregătească terenul pentru culturile de rapiţă, orz şi grâu. În prezentul articol ne referim la pregătirea terenului pentru culturile de rapiţă de toamnă.

La data apariţiei revistei noastre, terenul destinat culturii de rapiţă ar trebui să fie fertilizat cu fosfor şi potasiu, arat şi eventual deja aplicată o trecere cu discul. Ţinând cont că rapiţa se seămană începând cu a doua parte a lunii august şi se încheie în prima parte a lunii septembrie, deci într-un timp relativ scurt, este normal ca terenul acum să fie în faza de a suporta ultimele lucrări înainte de semănat (lucrări care se efectuează cu discul sau cu combinatorul).

În cazul solelor unde pregătirea terenului s-a făcut prin arătură la 18 - 20 cm, s-a constatat o mai bună încorporare a resturilor vegetale, o mai mare uniformitate a terenului şi o diminuare a numărului de şoareci, deci o diminuare a pierderilor datorate acestui dăunător care se manifestă din ce în ce mai agresiv pe solele din România. Una din explicaţii ar fi că prin arătură se distrug o parte din galeriile aflate mai la adâncime şi odată cu acestea şi hrana şoarecilor, iar pe de altă parte, de cele mai multe ori, fermierii au observat în urma brazdei prezenţa pescăruşilor şi a berzelor care contribuie la diminuarea numărului de dăunători.

Pregătirea terenului cu discul greu înseamnă un efort financiar mai mic din partea fermierului pentru înfiinţarea culturii, o viteză mai mare de lucru, o conservare mai bună a apei în sol, mai ales în verile secetoase şi totodată o încadrare mai bună în epoca optimă de semănat.
După lucrarea de bază, terenul se pregăteşte fie prin una sau două treceri cu discul uşor, fie printr- un disc şi un combinator sau printr-un agregat complex care lasă terenul discuit şi nivelat. În unele ferme care deţin utilaje de ultimă oră, toate lucrările necesare (discuit, nivelat,  tăvălugit, semănat etc) se pot realiza printr-o singură trecere. Indiferent de tipul de lucrare efectuat, important este să avem în vedere realizarea unui pat germinativ afânat în primii 2 - 3 cm şi ferm sub adâncimea de semănat pentru a se asigura condiţii optime de germinare a seminţelor.

Semănatul la cultura de rapiţă este una dintre cele mai importante lucrări şi se poate face fie cu semănători clasice (fermierul va utiliza o cantitate mai mare de sămânţă la hectar), fie cu semănători performante care pot asigura o densitate uniformă şi la care poate fi controlată cantitatea de sămânţă la hectar. Practic, în ultimul timp s-a trecut de la semănatul rapiţei cu semănători mai puţin precise spre utilizarea semănătorilor performante cu distribuţie controlată a cantităţii de sămânţă la hectar.

Majoritatea firmelor care comercializează sămânţă hibridă de rapiţă recomandă o cantitate cuprinsă între 2 şi 4 kg/ha (aproximativ 45 - 60 boabe/mp), iar companiile care vând soiuri recomandă o cantitate cuprinsă între 5 şi 6 kg/ha (aproximativ 60 - 80 boabe/mp). Bineînţeles că aceste cantităţi variază în funcţie de masa a 1000 de boabe , de puritate şi de germinaţie. În unele cazuri, având în vedere gradul de intensivitate al hibridului sau soiului respectiv, firmele pot recomanda cantităţi mai mici de sămânţă/ha. Pentru asigurarea unei cantităţi corecte de sămânţă/ha este bine de ţinut cont de recomandările firmelor care comercializează rapiţă.

Din punct de vedere al distanţei între rânduri, se utilizează mai multe intervale de semănat: la 18 cm, la 25 cm, la 36 şi la 37,5 cm, depinzând de semănătoarea folosită, de varietatea semănată, dar şi de gradul de culturalizare al terenului. Distanţa dintre rânduri cea mai frecvent utilizată în România este de 25 cm. Dacă se utilizează distanţe mai mari de semănat, se reduce cantitatea de sămânţă la hectar, dar creşte riscul îmburuienării culturii de rapiţă.

Adâncimea de semănat a seminţelor de rapiţă se situează la 2-3 cm şi se realizează în teren bine pregătit, fără resturi vegetale şi fără buruieni. În condiţiile în care semăntul se realizează în teren afânat şi cu denivelări, este bine ca adâncimea semănătorii să fie bine reglată pentru ca sămânţa să fie poziţionată în sol la acelaşi nivel. La semănătorile prevăzute cu două tipuri de patine se vor utiliza patinele destinate seminţelor mici. În felul acesta realizăm condiţii optime pentru o germinare şi o răsărire uniformă a plantulelor.

Ca perioadă de semănat, din punct de vedere calendaristic, recomandările diferă de la o companie la alta, dar în linii generale, semănatul rapiţei ar trebui să înceapă cu data de 20 august pentru nordul ţării şi să se încheie în jurul datei de 15 - 20 septembrie în zona de sud-est a României.

MIHAI M.

Pentru o mai bună documentare în acest sens, citiţi articolul „Înfiinţarea culturii de rapiţă”, publicat în Revista Fermierului din luna iulie.