|
 De necrezut, dar prea puţină lume are tact. Cei mai mulţi oameni vădesc un timing prost, cum generalizează americanii. În fiecare zi, mă loveşte-n creştet neputinţa unora de a-şi sincroniza inteligenţa cu situaţia din teren. Când ţi-e lumea mai dragă, trânteşte câte cineva ceva, o gogomănie care-mi strică ziua. Mi-e ruşine de ruşinea unora. Numai nişte guri nefericite şi nişte minţi fără tencuială pot clefăi otravă şi proteine în acelaşi bol alimentar.
E uluitor cum unii intră în casa ta şi văd în primul rând sulul de hârtie igienică, coşul de gunoi şi capcana de şoareci. Nu le sar în ochi niciodată perna brodată, sticla de şampanie şi icoana.
Există în schimb suficiente temeri că am putea intra iarăşi într-un nou experiment de tipul „generaţia de sacrificiu”. Personal, m-am cam săturat de postura asta ingrată, pe care trebuie s-o accept de vreo trei decenii încoace.
Este mai mult decât evident că în societatea mioritică nu valoarea face diferenţa, nu IQ-ul îţi dă autoritatea şi respectul de care ar trebui să te bucuri, ci banul, cumetriile, sexul, şpaga, pupincurismul şi alte „calităţi” d'astea. Dar, în politica agricolă cred că trebuie să primeze doar competenţa şi nu cantitatea definită de o aşa-zisă reprezentativitate. Aşa că, după umila-mi părere, reprezentativitatea (sub nici o formă!) nu poate înlocui competenţa.
Agricultura patriei merge brici, fiind aşteptată o producţie foarte bună la grâu în acest an. Nu trebuia să mai aşteptăm cu aceste evaluări, doar pentru simplul fapt că, astfel, putea exista premisa încasării unui preţ mai bun de către agricultori?
Lista veştilor bune pentru români continuă cu anunţarea unei creşteri de peste 10% a subvenţiilor acordate în acest an agricultorilor. Numai atât? Nu cumva trebuie să primim în acest an 179 euro/ha (102 de la UE şi restul din contribuţie naţională)?
O altă veste bună pentru cetăţeni o reprezintă şi faptul că nu sunt motive pentru o creştere semnificativă a preţurilor alimentelor în acest an. Există ceva la baza acestor declaraţii, cumva un studiu sau un raport al unei instituţii de prestigiu?
Din păcate, există ceva care afectează lumea ideală a cuiva şi anume: fermierii dezorganizaţi. Una dintre cele mai mari probleme ale noastre este organizarea agricultorilor autohtoni. Dacă ţăranii s-ar organiza în asociaţii de familie sau asociaţii agricole, ar putea să absoarbă fonduri europene şi ar putea construi spaţii de depozitare sau ar putea cumpăra utilajele agricole cu care să-şi lucreze terenurile agricole, reducând foarte mult costurile de producţie. Nu trebuie cumva să facem măsuri accesibile ţăranilor pentru a realiza aceste investiţii?
Deşi figuri de arivişti apar sporadic, tipul ca atare se constituie cu deosebire în agricultura prezentului, faptul datorându-se condiţiilor sociale favorabile care deschid drumul parvenirii unor oameni energici, întreprinzători şi de obicei lipsiţi de scrupule, care reuşesc să dobândească averi şi un statut social superior celui de la care au pornit. Dând dovadă de o ambiţie nemăsurată, arivistul visează, după ce obţine rangul de mare stolnic şi „funcţiunea isprăvniciei de străini”, să ajungă până în vârful piramidei sociale, căci ce folos ar fi avut avuţia pentru dânsul, dacă i-ar fi lipsit acea poziţiune socială care ar putea să-i deschidă uşile boierilor celor mari şi să-l facă egal cu dânşii.
Lumea e plină de lichele care trăiesc degeaba. Sau mai rău, care lasă un dezastru în urma lor.
Deh, aşa este când nu te laşi „preş”, trebuie să-ţi asumi şi acest „orgoliu”, şi nu cred, în ruptul capului, în ideea egalitarismului în politica agricolă mioritică.
DR. ING. DANIEL BOTĂNOIU |
